Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 4 februarie 2017

Cine n-avea strategie ieri va plânge mâine după ea

Punctul forte al PSD+ALDE era parlamentul. Parlamentul nu a fost folosit pentru grațiere și modificarea Codului Penal, parlamentul nu mai există în prim-plan, toată lumea a uitat de el, inclusiv PSD+ALDE.

Inamicii PSD erau Iohannis și strada, care - atenție - li se opune începând cu 2013. I-a activat pe amândoi. Strada chiar la cote fără precedent. Vorbim, practic, de stradă-la-pătrat prin comparație cu anii trecuți: zeci de mii de oameni din toate orașele mari și din multe din orășelele mici au acum drept inamic PSD.

Pe economie "dreapta" e fără proiect de prin 2010. PSD/ALDE au câștigat voturi (și) pe baza amintirilor plăcute din punct de vedere economic cu privire la epoca Năstase (2001-2004) și prim-ministeriatului lui Tăriceanu (2005-2008). Subiectul economiei era unul care favoriza PSD. Nu mai există acum.

Slăbiciunea PSD era reputația de partid corupt. E acum în lumina reflectoarelor, marea temă a zilei, săptămânii, lunii și poate anului (vezi și acest articol pentru o explicație mai detaliată dinspre stânga).

În concluzie: toate punctele forte nu au fost utilizate. Toate defectele și slăbiciunile au fost scoase pe balcon, să le vadă toată țara. Inamicii sunt acum impulsionați.

Ca bonus, membrii și votanții au fost lăsați fără mesaje, total nepregătiți. Ceva fără precedent în ultimii cinci ani sau zece. Acest lucru a făcut ca partidul să pară mai slab decât este și l-a izolat pe Dragnea pe tron. Nu a existat gardă pretoriană pe Facebook de zeci de mii de status-uri și comentarii pro-PSD pe baza unei narațiuni măcar 1% credibile. Elita a fost lăsată singură și goală.

Cam atât despre trecut.
Acum despre viitor.

Povestea OUG+grațiere e doar începutul. Indiferent cum se va termina. În engleză există expresia "gift that keeps on giving" - adică un lucru care în mod continuu are efecte pozitive, chiar geometrice. Această poveste nenorocită în care PSD s-a băgat prea în grabă pentru a-l (a-L?) salva pe Dragnea e the "wound that keeps on wounding", rana care provoacă răni.

Dacă guvernul Grindeanu supraviețuiește acestei crize - lucru destul de probabil - va cădea la următoarea criză. Nimeni nu are încredere în Grindeanu cu excepția lui Dragnea, iar Dragnea este un acum un cost pentru partid.
De fapt, Dragnea e noul Băsescu al României. Dar nu cel jovial și popular din 2005-2009 ci cel în mod vast antipatizat între 2010 și 2012 sau 2014. Nu avea și nu are nicio realizare cu care să intre în conștiința publică în afară de cea de acum (poate referendumul din 2012). Acum, când apare la televizor sute de mii de oameni își pun hainele ca să iasă în stradă. La propriu, el a devenit fața corupției, așa cum și-o imaginează cei 12 milioane de români aflați în țară care n-au votat PSD la parlamentare, precum și mulți din votanții PSD de bună încredere care acum sunt oripilați.

Să explicăm un lucru:

În 2009, Geoană și Antonescu au luat în primul tur, cumulat, 5 milioane de voturi.
În 2012, USL a luat și la locale și la parlamentare 4,4 milioane.

Cum adică, lupta cu Băsescu/PDL nu i-a ajutat pe social-democrați și pe liberali? Pe cifre nu. Însă cei 4,4 milioane de la parlamentare, ca să luăm acest punct de reper, erau extrem de mobilizați. Emoțiile lor defineau spațiul public. Temele, furiile, angoasele și bucuriile lor erau cele din prim-plan. România - sau majoritatea României - părea a fi ei. Nu "cu ei", ci "ei".

Acum s-a învârtit roata.

PS: Pălăvrăgeala despre Soros arată fie inadaptarea la realitate a liderilor PSD fie modul în care își desconsideră electoratul. O parte solidă a PSD, în ciuda eforturilor de a construi o viziune economică, nu e capabilă să comunice emoțional cu membrii și votanții decât pe baza unei ficțiuni diagnosticabile psihiatric.
Nu e doar un aspect amuzant. Sugerează probleme mai vaste. Nebunul nu e nebun doar între 9 și 11 dimineața. Pe românește, este de așteptat ca PSD să fie incapabil să proceseze eficient crizele următoare, aparent ca și acum: nu are posibilitatea să recepteze date concrete, colorându-le excesiv cu propriile fobii și obsesii. Dar va fi mai slab, am explicat sus de ce. În plus capitalul de încredere acordat în mod tradițional unui câștigător de alegeri nu mai există. Următoarea gafă va fi fatală.

PS 2: Bonus un punct pentru Ion Iliescu, care afirmă nici mai mult nici mai puțin decât că pentru proteste e de vină atenție, nu Iordache, nu Dragnea, nu corupții din PSD, ci ... Klaus Iohannis.

Hai să nu îl suspectăm pe fostul președinte că s-a prostit. Mai degrabă să zicem că dorește să împingă partidul spre o suspendare care i-ar încheia (partidului, nu lui) existența. Poate că Ion Iliescu resimte și el necesitatea unei înnoiri de substanță pe stânga și evaluează că PSD nu mai este util în acest sens ("mai bine distrugem totul și o luăm de la început"). Mai mult glumă decât adevăr, acest paragraf are rolul de a sublinia lipsa cronică de perspectivă din PSD - când până și "înțelepții" sugerează acțiuni suicidale și nefezabile politic, ceva e în neregulă. Anul ăsta, PSD pare a fi un vizitiu care are grijă să mențină o viteză ridicată, dar care nu mai are habar unde e și unde trebuie să ajungă.

 
(poza aparține Click)

Arhivă blog